Acum cateva zile va spuneam ca va pregatesc o surpriza. Nu e una singura, tinand cont ca in urma cu putin timp am plecat sa explorez fostele tari iugoslave. Am fost placut surprins de tot ceea ce am vazut si trebuie sa recunosc ca unele locuri mi-au intrecut asteptarile, m-au lasat cu gura cascata, pur și simplu.
Am căutat un taxi 10 minute și am așteptat o oră în autogară !
E ora 6 dimineata si suntem nerabdatori sa luam taxiul pentru a ajunge in autogara. In urma cu o zi, un prieten imi promitea ca o sa vina el sa ne ia, insa: surpriza! A aparut ceva urgent si e la Bucuresti. Sun repede la dispecerat, insa peste 10 minute apelez din nou la prietenul meu de la taxi sa imi caute pe cineva, deoarece niciun numar nu era disponibil la ora aia ( cam bizar, nu? ). Am notat repede un numar de la un taxi disponibil si am fugit cu bagajele in fata blocului. Trebuia sa fim acolo la 6: 40 . Extraordinar! Acum avem de asteptat, caci autocarul nu apare nici dupa o ora. E ora 7: 50 si vad o masina alba. Era doar un microbuz. Dupa el, iata ca a sosit si autocarul! Well, let’s go! Eram plini de energie si vedem ca tot grupul organizator era format din tineri, iar muzica era super! Am tinut sa ii felicit pentru playlist, caci se vedea ca nu e muzica de la radio. Din pacate, Modern Talking nu se mai asculta pe plaiurile noastre mioritice decat o data la 2 luni, daca stai sa ,,butonezi megahertii,, .
Revelația Văii Oltului
Recunosc ca inainte de a ajunge in Serbia am salutat din nou frumusetea Vaii Oltului, pe care o vad an de an si, de fiecare data, o gasesc tot mai frumoasa, peisajul fiind, direct proportional cu timpul, mai spectaculos. Aveai impresia pe o portiune din defileu ca ai ajuns in Ha Long Bay (nu am fost acolo decat dand search pe Google Maps si, pe alocuri, citind bloguri sau rasfoind cataloage de circuite). Cum am vazut de multe ori Valea Oltului, spun acest lucru in premiera: nu am fost niciodata uimit de traseu pe cat am fost astazi. Probabil ca imi era dor de peisajul incantator al apelor cristaline si al muntilor semeti, care se tineau de mana facandu-si loc printre soarele argintiu si taramurile de smarlad ale dealurilor impadurite (sperăm sa ramana tot asa). N-am putut sa ma abtin si am realizat imediat cateva fotografii.
Pauză de masă la ora 13: 00
Dupa ce am mers vreo 5 ore pe traseul Pitesti- Ramnicu Valcea- Sibiu- Sebes- Orastie, am oprit in localitate sa mancam ceva un restaurant din zona. De obicei este foarte aglomerat, insa mancarea este foarte buna, la un pret excelent. Localul se numeste Hanu’ Șurianu si se afla la sosea, langa o benzinarie Aral. Tot aici am mancat si cand am mers in 2016, la Praga.
Vedem Timișoara
Bun venit în Serbia !
Welcome to Belgrad !
