Istanbul VS. Istanbul: Un oras, doua continente!

          Şimdilik, ben evdeyim,
          İstanbul, seni çok özledim!
          Seni tekrar görmek istiyorum,
          Çünkü seni çok seviyorum!

Stati asa, nu fugiti! Sunt tot roman, dar imi place atat de mult ,,Orasul situat pe doua continente,, , incat am ajuns sa compun scrisori in versuri, in limba turca! Daca ar fi sa aleg, in schimb, intre Londra si Paris, as alege, cu siguranta, Istanbul! Haideti sa va traduc poezia! Este destul de scurta, insa are esenta!

10 motive pentru care Istanbul este orasul meu favorit!

Mai sus am spus faptul ca, desi ma aflu acasa, imi este foarte dor de Istanbul si as vrea sa il revad, deoarece il iubesc! Ati ramas atasati vreodata de un loc? Sunt convins ca toti avem un oras preferat si o calatorie care ne-a ramas imprimata in minte si inima! Astazi m-am gandit sa va astern pe blog cele mai frumoase impresii si sentimente, iar destinatia privilegiata va fi, in mod cert, Istanbul, insa nu in orice fel, deoarece il voi trata ,,Dual,,. Pana atunci, o sa va argumentez de ce ,,Poarta Orientului,, este orasul meu preferat! Voi atasa cate o expresie in turca pentru fiecare motiv!

 

1. Atractiile orasului   

          Istanbul este un adevarat ,,Spectacol urban,, si reuseste sa te hipnotizeze inca din primele secunde! Vei ramane uimit cand vei vedea Catedrala Sfanta Sofia, considerata cea mai frumoasa biserica din lume, Moscheea Albastra, fiind prima constructie cu 6 minarete de pe mapamond, apoi, Marele Bazar, una dintre cele mai mari si mai vechi piete acoperite din lume, care cuprinde 61 de strazi si 3000 de magazine, sau Palatul Topkapi, cel mai vizitat muzeu din Turcia, unde vei avea parte de o lectie de istorie, in care sunt inclusi atat Stefan cel Mare, cat si Suleyman Magnificul! Lista poate continua, deoarece Istanbul este un adevarat ,,magnet,, pentru orice turist dornic sa descopere locuri noi si sa afle cat mai multe informatii despre istoria si cultura locala! Bun venit in Turcia! ,,İstanbul’a hoşgeldiniz!,, (,,Bun venit la Istanbul!,,)

2. Ospitalitatea oamenilor  

La orice coltisor de strada vei intalni oameni care te vor invita la un ceai sau vor intra cu tine in vorba, mai ales cand vor auzi ca esti de pe plaiuri romanesti! ,,Romani, pentru voi e gratis,,!, am auzit in multe cazuri cand am vrut sa cumpar vreun chilipir, iar in momentul in care am afirmat ca voi reveni la Istanbul, a urmat o strangere de mana, presarata cu zeci de multumiri! Raspunsul a fost simplu: ,,Teşekkürler!,, (,,Multumesc!,,)

3. Momentele de savoare   

Daca ar fi sa cautam cuvinte cheie pentru Istanbul, putem face referire la preparatele lor. Delicii precum pirinç, köfte, mantı, supa de mercimek, baklava sau dondurma poti gasi la orice pas! Daca esti la masa cu un localnic turc, nu uita sa ii spui ,,Afiyet olsun!,, (,,Pofta buna!,,)

4. Turcii sunt foarte saritori!

Pe langa faptul ca in Istanbul am intalnit foarte multi oameni ospitalieri, am mai observat ca sar foarte repede in ajutorul tau, daca ai nevoie de ceva, iar daca spui ,,Lütfen!,, (,,Va rog!,,) vor fi impresionati si te vor servi mai repede decat te asteptai!

5. Pasiunea pentru fotbal    

         Daca deschizi subiectul ,,Futbol,, iti va fi greu sa ii mai opresti pe fanii acestui sport! Turcii au o mare slabiciune pentru fotbal, iar Hagi este iubit aproape peste tot in Istanbul, mai ales in zona Bazarului, unde tricourile cu Galatasaray se vand precum painea calda!

6. Am intrat in ,,atmosfera lor,,

Am avut ocazia sa cunosc mai bine cultura si traditiile acestui popor, deoarece am ales sa fim cazati printre localnici. Am gasit un campus dragut, situat pe malul asiatic al Bosforului. Aici ne-am facut prieteni si ne-am distrat foarte mult impreuna! Tin minte ca unul dintre localnici ma invata sa pronunt un cuvant care ii amuza pe toti! Ulterior, am aflat ca termenul ,,cerepsis,, inseamna ,,ticalos,,! Asa tachineaza ei barbatii proaspat casatoriti! Glumele sarate erau la ordinea zilei!

7. ,,Ma simteam acasa!,,    

Primul contact cu metropola situata pe doua continente a fost ,,dragoste la prima vedere,,. Am invatat mai mult sa iubesc frumosul si sa simt vibratia unui oras care urma sa fie cuprins de ,,jocul de lumini in noapte,,. Istanbul, ,,seni çok seviyorum!,, (,,Istanbul, te iubesc foarte mult!,,) Am simtit o energie unica! Eram intr-un loc de care ma indragosteam! Apoi, mi-am dat seama ca eram ,,acasa,,!

8. ,,Un oras de basm,, , in care se conturau cele mai frumoase povesti!

         In mod categoric, povestile de calatorie nu se rezuma doar la obiectivele turistice si preparatele locale. Vorbim de EXPERIENTE! Adevaratele suveniruri sunt momentele amuzante sau fotografiile in care apari alaturi de noii tai prieteni din strainatate, iar in Istanbul am reusit sa inglobez toate aceste elemente. Ce a iesit? Am facut cunostinta cu EMOTIILE, deoarece a fost foarte greu sa ne despartim de acei oameni minunati! Totusi, cel mai important a fost ca am invatat lucruri noi si am descoperit mai mult decat un oras, in care am simtit un val de energie pozitiva, kilometri de fericire si zeci de tone de emotii! Inainte de a ma imbarca in autocar, era momentul sa spun ,,Yakında görüşmek üzere!,, (,,Pe curand!,,)

           

9. Istanbul mi-a starnit pofta de excursii

Era prima mea calatorie mai lunga, insa, dupa aceasta experienta fantastica, am hotarat sa explorez mai mult, sa cunosc oamenii, sa nu fac diferente si sa ofer zambete, sa fiu deschis, sa inteleg anumite culturi si sa transmit cititorilor detalii inedite despre destinatiile pe care le vad sau la care visez. Recunosc, Istanbul reprezinta unul dintre factorii care a influentat crearea acestui blog! Era sa uit, am invat sa spun ,,Evet!,, (,,Da!,,) provocarilor!

10. Istanbul m-a ambitionat sa invat limba turca

Cum spuneam, pentru mine Istanbul nu este doar o destinatie turistica, este un loc special si un promotor al activitatilor pe care le desfasor acum, iar limba turca mi se potriveste perfect! ,,Değil mi?,, (,,Nu este asa?,,)

Istanbul altfel: Europa vs. Asia! 

      Daca motivele anterioare nu sunt suficiente, as adauga cateva informatii pretioase pentru cei care vor sa vada acest oras magnific! Nu este un tur clasic, mai degraba sunt cateva activitati prin care veti simti un Istanbul al contrastelor! Cu siguranta, dupa acest program realizat de mine, veti avea impresia ca ati completat un puzzle! Important e sa nu schimbati ordinea activitatilor! Haideti sa incepem!

 

1. Opteaza pentru o croaziera pe Bosfor, unde vei avea ocazia sa vezi o metropola in toata splendoarea sa! ,,Te vei juca cu continentele,, , jongland ,,cu un picior in Europa si cu altul in Asia!,, Vei putea admira atat Palatul Dolmabahce, supranumit Versailles-ul Oriental, cat si Turnul Fetei, o adevarata emblema a Istanbulului! Vei zari o multime de moschei si te vei bucura de spectacolul arhitectural, la care vei asista intr-un colt al navei de croaziera!

2. Plimba-te prin Bazar! Rataceste-te! Nu ai nevoie de o harta, localnicii te vor ajuta sa ajungi la destinatie si vei intra mai bine in atmosfera locala!

3. Viziteaza Fortareata Anatoliana! Este cea mai veche cladire din Istanbul!

4. Fa o plimbare pe langa raul Goksu, unde vei gasi un mic ,,port,, idilic, presarat cu barcute!

5. Savureaza o dondurma! Atentie, vanzatorul e pus pe sotii! Apoi, poti face un stop fotografic in Piata Sultanahmet!

6. Fa un popas pe o banca, exact pe faleza Marii Marmara!

 

Dupa toate aceste activitati, vei putea spune ca ai descoperit acel Istanbul autentic si te vei indragosti iremediabil de el!

Daca vreti neaparat sa vizitati orasul, va recomand sa fiti pe faza si sa trimiteti un comentariu la mine pe blog despre cea mai frumoasa amintire din calatoriile voastre! Momondo a pus deja in joc 6 premii! Locul 1: bilete de avion in valoare totala de 500 euro! Bonus, mai sunt puse deoparte 5 vouchere de calatorie in valoare de 50 euro! Singurul lucru pe care trebuie sa il faceti este sa fiti sensibili si creativi, in acelasi timp! Mult succes tuturor!

,,Acest articol a fost realizat cu drag, pentru Spring SuperBlog 2018. Sponsor: momondo.,, 

 

 

 


16 thoughts on “Istanbul VS. Istanbul: Un oras, doua continente!

  1. "Evet !" …Si ,da ..mi s-a parut foarte interesant modul in care ai perceput tu acest oras magnific !De multe ori ,cand mergem intr-un oras poate ca ignoram anumite aspecte pe care tu le-ai mentionat aici.Multumim pentru recomandari ,pentru atractiile orasului …Un articol care mi-a placut,imi dau seama ca ai prins doar esenta. Te felicit, apreciat cu placere !

  2. Felicitari pentru articol. Foarte frumos scris si bine punctat " ce e de vazut". Multumim Cristian Cezar.

  3. ,,Çok teşekkurler!,, 🙂 Aşa este! Am descoperit o alta față a Istanbulului, mulți oameni preferă zonele turistice, eu am vrut să văd şi câteva locuri emblematice! 🙂

  4. Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele? O întrebare atât de grea…
    Vă voi povesti ceva despre frumuseţea Raiului care, de fapt, nu se găseşte în Ceruri, ci chiar aici, pe Pământ, în mijlocul oceanului Pacific, la 19.000 de km de România, exact în cealaltă parte a globului pământesc…şi la peste 6.000 de km distanţă de cel mai apropiat continent. Acolo unde este cea mai mare concentraţie de bijuterii de smarald ale oceanului…atolii de corali care formează imensul arhipelag TUAMOTU din Polinezia Franceză.
    TAHITI….o dimineaţă de duminică… Eu şi draga mea nevestică, Madi, suntem în apartamentul prietenilor noştri, S. si A-L., din Papeete, o pereche superbă, formată dintr-un tahitiano-chinezo-francez şi o franţuzoaică get-beget. Ne sculăm destul de greu, pentru că ieri a fost o zi plină: am sărbătorit ziua de naştere a dragei noastre prietene A-L., în stil tahitian, pe o platformă plutitoare, numită “pirogă”, în mijlocul lagunei, cu toţi prietenii şi rudele lor, în costume de baie, cu muzică live, mâncare, băutură, dans, plonjoane în apă printre peşti multicolori…nebunie totală… Noroc că avionul nostru spre micul atol de corali Ahe este pe la prânz, aşa că avem timp să savurăm micul-dejun pe terasa cu privelişte nemărginită către lagună şi insula Moorea, o altă insulă legendară, unde s-au turnat filmele cu "Revolta de pe Bounty".
    Ajungem rapid, apoi, la aeroportul din Papeete, ne luăm la revedere de la prietenii noştri şi ne îmbarcăm într-un ATR 42, spre atolul AHE, situat in unul dintre cele 5 arhipelaguri ale Polineziei Franceze – Tuamotu. Acest arhipelag este format din cea mai mare concentraţie de atoli de corali din lume! După ce ne aşezăm pe scaune, surpriză: datorită unor “pile” pe care le am aici, în Tahiti, am plăcerea de a fi anunţat că pot zbura, împreună cu Madi, în cockpit, pe rând, unul la decolare şi unul la aterizare…superb…încep eu, doar pentru a verifica cum este, bineînţeles… Ajung mândru la cockpit, privit cu respect de către ceilalţi câţiva călători, majoritatea localnici. "Ia Orana" (Bonjour), mon commandant! Mă aşez pe un scaun care, normal stă rabatat pe uşă, îmi pun centura în două puncte, căştile, microfonul, mi se face un mic instructaj…şi decolăm…o senzaţie sublimă…aproape uit să şi respir! Pista paralelă cu laguna turcoaz se termină imediat si iată-ne deja in aer, la câţiva metri deasupra recifului de corali din lagună. Apoi, piloţii intră în vorbă cu mine, vorbim de una, de alta…când ajungem la înălţimea de croazieră, îi intreb dacă nu e cazul să mă duc la locul meu în cabină…dar se vede treaba că le sunt simpatic (oricum, şi ei mi-au fost mie, de când i-am văzut), pentru că îmi spun că, dacă vreau, pot sta cu ei tot zborul…o la la!… ce noroc pe mine…accept cu entuziasm. Zburăm în mijlocul Pacificului, la 7.000-8.000 de metri. Sub noi, printre superbii nori cumulonimbuşi, se perindă insuliţe şi atoli de corali, ca nişte mici bijuterii scânteietoare în albastrul imens al Pacificului. În mai puţin de o oră şi jumătate, ne apropiem de atolul Ahe…laguna din interiorul inelului de corali are absolut toate nuanţele de turcoaz…câtă frumuseţe poate fi pe lume…Atolul pare aproape pustiu…ici, colo, câteva căsuţe din lemn, câteva ferme perliere…încet, încet coborâm…iată şi pista, aşezată transversal pe inelul de corali, cu capătul de intrare lipit de apa din lagună, iar cu celălalt capăt lipit de Pacific. Hmm, mi se pare cam scurtă…piloţii trebuie să compenseze şi vântul care bate destul de puternic din dreapta, astfel încât, la un moment-dat, avionul zboară către pistă cu botul la un unghi de vreo 30 de grade către dreapta, pentru a compensa vântul…palpitant…pentru mine. Bineînţeles că aterizăm fără nici o problemă…direct pe plajă. Îmi iau la revedere de la piloţi…“Maururu roa!” (mulţumesc mult!) dragi prieteni, nici nu ştiţi ce bucurie imensă mi-aţi făcut! Ne ducem către un mic adăpost de lemn, pentru a ne recupera bagajele de cală…SFARSITUL PRIMEI PARTI. 

  5. CONTINUARE: Iată-ne din nou la capătul lumii, departe de tot şi de toate, pe un inel de corali. Atolul Ahe are o formă oarecum ovală, cu lungimea de vreo 23 de km şi lăţimea de vreo 12 km, iar înălţimea maximă este de doar câţiva metri. Are doar puţin peste 500 de locuitori, din care vreo sută stau în singurul sat de pe atol. Iar numărul de turişti este extrem de mic, poate 400-500 pe an. De altfel, în tot arhipelagul Tuamotu, format din vreo 80 de atoli de corali (unii, rezervaţie a biosferei UNESCO), vin pe an sub 10.000 de turişti, lucru care contribuie decisiv la prezervarea extraordinară a acestei părţi a lumii. Iar în toată Polinezia Franceză (din care face parte şi cea mai dorită insulă de pe Pământ – Bora Bora) vin într-un an tot atâţia turişti câţi vin în Hawaii numai în 2-3 săptămâni!
    Suntem aşteptaţi de un om al mării, cu o şalupă rapidă, de la lodge-ul unde vom sta, “Cocoperle Lodge”. Cheiul din interiorul lagunei este la doi paşi de “aeroport”, aşa că ne urcăm rapid în şalupă, singurul mijloc de a ajunge la lodge, în partea cealaltă a atolului, pe atol nefiind nici şosele, nici maşini, nici chiar biciclete! Traversăm laguna, sub soarele tropicelor şi în bătaia vântului…ce senzaţie de libertate absolută…incredibil! În vreo jumătate de oră, ne apropiem de marginea cealaltă a atolului…încep să se vadă câteva bungalow-uri şi un mic ponton, la capătul unei punţi lungi de lemn, care nu pare foarte stabilă. Şalupa încetineşte şi se îndreaptă către mal, cu grijă, printre vârfurile “ciupercilor” de corali care se ivesc de sub suprafaţa apei.
    Dar parcă se aude gălăgie dinspre mal şi parcă se văd nişte oameni care se agită…hmm…să vezi că noi vroiam linişte şi dăm acum peste vreo bandă zgomotoasă de diveri! Întoarcem şi ne oprim cu spatele, la doi metri de o plajă cu nisip alb, de coral. Deodată, pe mica plajă, apar vreo 12 oameni, bărbaţi şi femei, care de care îmbrăcaţi mai fistichiu, care ne cântă în cor “Bine aţi venit”. Sărim în apa până la genunchi şi cărăm bagajele pe cei doi metri până la ţărm. Facem rapid cunoştinţă cu cei care ne-au întâmpinat şi care sunt pe picior de plecare, îmbarcându-se imediat pe şalupa cu care am venit noi, pentru a traversa laguna la aeroport. Dar cu ce avion pleacă oare, că eu ştiu că nu mai este alt avion astăzi, iar cel cu care am venit, deja a plecat?! Misterul se lămureşte după ce şalupa pleacă, când facem cunoştinţă şi cu proprietarii lodge-ului, Franck, un francez simpatic şi soţia lui, Janine, o tahitiancă timidă. Cei care tocmai au plecat erau…chirurgi, somităţi mondiale, care veniseră în Polinezia Franceză pentru a-i specializa pe doctorii de aici în operaţii complicate, ca transplantul de rinichi. Doar cu câteva zile înainte, ei făcuseră primul transplant de rinichi de la un donator viu, la spitalul din Papeete din Tahiti. Cum toată acţiunea a fost făcută cu fonduri private, doctorilor li s-au oferit şi câteva zile de relaxare…tocmai la lodge-ul nostru din Ahe, iar acum plecaseră cu un avion privat, de aceea nu înţelegeam eu cu ce avion plecau! Ca să vezi cum te poţi înşela: să confuzi nişte doctori atât de tari cu o gaşcă de diveri…iar aceşti doctori să se comporte atât de simplu şi de natural, să le cânte la nişte necunoscuţi…şi să nu spună nici unul că e doctor, ci doar numele mic, când am făcut cunoştinţă…no offense, dar mă gândesc câţi doctori (şi nu numai) din România s-ar comporta în acest fel?
    Am fost de mai multe ori în Polinezia Franceză şi pe atolii ei de corali fermecaţi… Aceasta a fost însă singura dată cand am ajuns acolo în cockpitul unui avion, pe post de co-co-pilot. Si cand am văzut, cu ochii şi cu sufletul meu ce înseamnă modestia adevărată, neforţată si neinteresată, direct proporţională cu "calibrul", cu statura socială si profesională a unor oameni care sunt, într-adevăr, OAMENI. Si de aceea am ales să vă spun această mică poveste adevărată, despre 2 frumuseti: a Naturii si a sufletului omenesc… Aterizarea văzută din cockpit este aici: https://www.facebook.com/paul.drosu/videos/vb.100002933204803/1251293928311702/?type=3

  6. Paul Drosu… Îți urmăresc constant postările cu privire la vacantele tale pline de peripeții in mirajul locurilor de la "Capătul lumii"..Dar, astăzi ,recunosc că ai facut-o altfel,pentru că eu, cititorul, am simțit emoția aceea care te ține captiv in narațiunea evenimentelor.Iti mulțumim pentru aceste povești, informații pe care le consider absolut fascinante !!!S-auzim numai de bine !

  7. ANCU: Multumesc! 🙂 Articolul lui Cristian mi s-a parut potrivit pentru a spune si eu o poveste… Multa sanatate si calatorii minunate tuturor! 🙂

  8. Cristian,citind articolul trebuie sa recunosc ca a fost o provocare pentru mine,deoarece fiecaruia dintre noi i-a ramas acolo ,undeva in inima ,ceva foarte drag de prin calatorii…Iata eu voi povesti astazi cate ceva despre excursia la rusi,facuta cu ceva ani in urma …Am auzit cu totii despre Nestematele Estului Uzbekistanului : Buhara,Taskent si Samarckand..cat despre cel din urma auzisem ca este frumos ,dar nu mi-am inchipuit niciodata ca este atat de incantator si de maiestuos ! Am vazut aceste orase si nu numai …pt ca excursia a fost de 10 zile si numai pe calea aerului intre localitati ,am avut timp din belsug sa ne bucuram cu adevarat de tot ceea ce ni s-a prezentat in programul excursiei.
    Doua zile la Moskova,apoi pe continentul asiatic in Uzbekistan la Buhara ,unde nestematele si mirodeniile erau ca si in 1001 de Nopti .Orasul celor 365 de moschei ,cate una pt fiecare zi a anului.La Buhara se afla si in ziua de azi un magazin "Silk Road Spices " ,care ofera intreaga gama de mirodenii ce faceau odinioara reputatia vechilor drumuri comerciale.Apoi,aceeasi atmosfera o gasesti si la "Sovga" ,atelier magazin care produce inca broderii lucrate de mana incrustate cu fir de aur ,cele mai spectaculoase fiind mantourile ,caftanele si rochiile.Apoi Samarkand ,e fabulos ! Nu degeaba este numit '' Nestemata Rasaritului "..O singura poza alb -negru am de la o moscheie din Samarkand ,asta e povestea trista a acelor ani… nu exista tehnica..un coleg avea aparat foto si eram la mana lui…dar,zic..probabil a fost mai bine fara ,deoarece am avut timp sa contemplam mai mult ..Apoi am ramas doua zile in Taskent ,capitala Uzbekistan,cel mai mare oras din Asia Centrala .Am fost fermecata de arhitectura deosebita a tot ce inseamna cladire,bine-nteles construite de sistemul bolsevic..Restul ,moschei si monumente de arta s-au consrvat bine…Am vazut statiile de metrou ,adevarate muzee,tot de rusi construite dupa modelul Moskovei si San Petersburg.Candelabre de cristal imense,tablouri originale ale unor pictori celebri,obiecte de arta ,decoratiuni,etc…am ramas uimiti si noi de extravaganta de acolo..In Taskent am dormit la un hotel de lux la et 23 Uzbekistan – o cladire sovietica aducand cu hotelul Cosmos din Moskova la care am fost cazati cand am intrat prima oara in URSS Apoi,am trecut in Kazahstan ,la Alma -Ata (capitala acestui stat !) Oraşul este situat în zona montană din sudul Kazahstanului, în apropiere de frontiera cu Kargazstan . Kazahstanul mi s-a parut admirabil si divers in ceea ce priveste configuratia geografica ce se intinde de la delta Volgii la apus pana la muntii Altai la rasarit,de la depresiunea Siberiana la nord pana la maretii munti Tean -Sani la sud .Aici se gasesc nesfarsitele stepe Sari – Arka si pustiul Karakum ,masivele paduroase Koksetau si oazele verzi Jetisu.a doua ca marime republica din URSS-ul de atunci . Alma -Ata era un oras nou,modern ,unul dintre cele mai frumoase din URSS ..de fapt totul a fost reconstruit de rusi deoarece vechile orase au disparut in ceata veacurilor ,catre sec al XVI-lea totul si-a pierdut insemnatatea (asa spuneau rusii !retin perfect ca ghidul vorbea intr-una de Sovietul Suprem,ca totul se datoreaza acestuia..) si "Marea Cale a Matasii ",au pierit vechile oaze infloritoare ,au disparut de pe fata pamantului bogatele candva orase. Am fost pe Kok- Tobe,un deal aflat la 1100 m altitudine ce oferea o panorama superba asupra orasului.Apoi ,prin vechile bazare care s-au pastrat de-a lungul timpului ,unde negociai cu comerciantii,se pastrase specificul Asiei Centrale

  9. CONTINUARE : .Si pentru ca in mintea si in inima mea a ramas ceva de acolo ,cam neterminat ,a incoltit ideea de a reface in perspectiva Drumul Matasii ,dar in sens invers ,de la traversarea vestului Chinei ,Asiei Centrale,Iranului,Caucazului și Turciei , până pe coasta vestică a M.Negre..Deci,Drumul Mătăsii făcut cum se cuvine , adică de la Răsărit la Apus…si nu as mai face-o prin intermediul vreunei agentii de turism , ci ca pribeag (asa cum discutam si cu alti prieteni !)…Ar fi aici trei fire de urmărit: 1.Cel al notelor de călătorie , 2.Al doilea este sirul de excursii istorice despre fiecare tara in parte și 3.Oamenii cu care stai în fata.Sa fie asa,cateva luni bune …sa îndes zi de zi in rucsac "cazarmamentul " minim și nelinistile neascultatoare, cu nervii întinsi intre reactiile imprevizibile ale atator necunoscuti si lectiile precautiei, pregatite din vreme de acasa. Sa trec frontiere dificile,sa înghet, sa ma mir,sa ma tem ,sa flamanzesc inhibata de obiceiurile culinare ale locului, sa fiu absorbita de lumi altfel …Sa cunosc oameni si povesti noi ,oameni simpli, sau parteneri de nevoie prin aventuri turistice ,uneori poate comice ,alteori la limita riscului ,întotdeauna pline de învataminte.Nu stiu, dar cred si simt ca ar fi o experienta pe cat de palpitanta, pe atat de excitanta pentru nepretuita endorfina a libertatii :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook
Google+
https://cristiancezartravels.ro/2018/03/08/istanbul-vs-istanbul-un-oras-doua-continente">
PINTEREST
LINKEDIN