Ljubljana, Zagreb si Belgrad sunt capitalele din Balcani pe care le-am revazut si care m-au surprins im mod placut. Ultima varianta este o solutie ieftina si relativ aproape de casa. Poti ajunge destul de usor cu masina, mai ales daca esti din vestul Romaniei. Astazi am pregatit o lista cu obiectivele turistice importante din Belgrad si cateva opriri pe traseu. (mai mult…)
Este foarte adevărat că sârbii sunt oameni de treabă! Totuşi, orice popor se supără dacă faci referiri la istoria lor, dacă încurci oraşele acestora cu cele din alte țări şi, pe deasupra, confunzi personalitățile la care ei țin atât de mult sau ,, te strâmbi la mâncare,, .
Aşadar, astăzi, înainte de a face turul Serbiei, vă propun ceva: să vorbim despre 10 lucruri, pe care, dacă ar fi să le spui sârbilor, ai terminat prietenia.
1. Tito e croat
Am să îți spun un secret: sârbii țin mult la Tito şi nu vor să audă ca este croat. Aşadar, Tito este sârb cât te afli în Serbia, chiar dacă nu este adevărat!
2. Kosovo? Da, ştiu, e stat independent!
Să te ferească Dumnezeu dacă spui asta! Kosovo = Serbia, nu complica această ecuație a lor! Altfel se lasă cu ceartă!
3. Am venit în Belgrad deoarece mă fascinează istoria Turciei
Mă bucur că iubeşti Turcia, însă nu fă asta! Poți să spui asta unui turc, însă nu unui sârb! Ce ar fi să vină un străin în România şi să te întrebe de Baiazid? Ar suna destul de incomod, nu? Acelaşi lucru şi cu sârbii!
4. Pleşcaviță? E un joc tradițional sârbesc?
Dacă nu le cunoşti mâncarea, e neplăcut. Toată lumea a auzit de pleşcaviță! Învață câteva din programele sârbeşti şi va fi bine!
5. Nu prea sunt autostrăzi spre Muntenegru!
Dublă gafă : ai spus că nu au infrastructură rutieră (de parcă noi avem autostrăzi!) şi ai spus de Muntenegru ca şi când ar fi o țară străină. Update: Şi Muntenegru = Serbia la ei!
6. Aveți voie să fumați în spații publice? În țară la noi nu e voie !
Surpriză: sârbii fumează si în locuri publice! Aşadar, să nu le faci observație că se vor uita foarte ciudat la tine! Recunosc, nu suport fumul, însă dacă nu vreau să miros nicotina, pot merge la altă terasă. Nu se vor supăra din asta! Cred!
7. Cine e Dokovic? Un poet?
Să le spui că nu ştii cine e Dokovic va suna ca o mare jignire. Nu sunt un fan al tenisului, însă toți am auzit de aceştia (Federer, Dokovic, Murray).
8. Nu am timp să văd Serbia pe îndelete. Merg în Croația!
Bine, poți să le spui de Plitvice, nu se supără, însă nu fă comparația între state.
Croația e mai frumoasă decât Serbia, însă nu şi mai ospitalieră! (detalii în următoarele articole. )
9. Nu am gustat berea voastră!
Puteai să nu spui asta! Dacă nu am gustat, nu trebuia să zic asta! ,,Voi gusta cu următoarea ocazie,, mai merge!
10. Serbia? Aha, Rakitic!
Felicitări! Ai spus ,,Tito e croat,, în versiunea contemporană, fiindcă Ivan Rakitic nu e sârb! Nici invers nu prea sunt acceptate confuziile astea!
Sunt sigur că ştii foarte bine câte ceva despre Serbia, aşa că te poți împrieteni cu sârbii! Totuşi, uneori mai facem confuzii şi este bine să reamintim prietenilor ce să nu zică şi să nu facă!
Recunosc că am făcut o gafă : am exclamat ,,Uite turcii!,, (dacă citiți blogul în mod regulat, sigur ştiți de ,, relația mea bună cu Turcia,, ). Bine că nu mă auziră sârbii!
Rămâne să vorbim despre drumul spre Alpii Serbiei. Next time! 😉
Ați fost în Serbia? Cu ce gafe vă lăudați? (dacă ați făcut vreuna).
Punct de reper: suntem in Parcul Kalemegdan. Am intrat deja in contact cu oamenii de aici. Avem parte de o atmosfera placuta. Probabil ca nu sunt multi turisti care merg la Citadela Kalemegdan. Ba da, si sunt chiar turci ! Acum ghidul probabil ca le povesteste mandru despre invazia otomana. Cred ca ar trebui sa va explic pe larg !
Vedere asupra Parlamentului
Au dat cu graffiti (artă stradală)
Acum cateva zile va spuneam ca va pregatesc o surpriza. Nu e una singura, tinand cont ca in urma cu putin timp am plecat sa explorez fostele tari iugoslave. Am fost placut surprins de tot ceea ce am vazut si trebuie sa recunosc ca unele locuri mi-au intrecut asteptarile, m-au lasat cu gura cascata, pur și simplu.
E ora 6 dimineata si suntem nerabdatori sa luam taxiul pentru a ajunge in autogara. In urma cu o zi, un prieten imi promitea ca o sa vina el sa ne ia, insa: surpriza! A aparut ceva urgent si e la Bucuresti. Sun repede la dispecerat, insa peste 10 minute apelez din nou la prietenul meu de la taxi sa imi caute pe cineva, deoarece niciun numar nu era disponibil la ora aia ( cam bizar, nu? ). Am notat repede un numar de la un taxi disponibil si am fugit cu bagajele in fata blocului. Trebuia sa fim acolo la 6: 40 . Extraordinar! Acum avem de asteptat, caci autocarul nu apare nici dupa o ora. E ora 7: 50 si vad o masina alba. Era doar un microbuz. Dupa el, iata ca a sosit si autocarul! Well, let’s go! Eram plini de energie si vedem ca tot grupul organizator era format din tineri, iar muzica era super! Am tinut sa ii felicit pentru playlist, caci se vedea ca nu e muzica de la radio. Din pacate, Modern Talking nu se mai asculta pe plaiurile noastre mioritice decat o data la 2 luni, daca stai sa ,,butonezi megahertii,, .
Recunosc ca inainte de a ajunge in Serbia am salutat din nou frumusetea Vaii Oltului, pe care o vad an de an si, de fiecare data, o gasesc tot mai frumoasa, peisajul fiind, direct proportional cu timpul, mai spectaculos. Aveai impresia pe o portiune din defileu ca ai ajuns in Ha Long Bay (nu am fost acolo decat dand search pe Google Maps si, pe alocuri, citind bloguri sau rasfoind cataloage de circuite). Cum am vazut de multe ori Valea Oltului, spun acest lucru in premiera: nu am fost niciodata uimit de traseu pe cat am fost astazi. Probabil ca imi era dor de peisajul incantator al apelor cristaline si al muntilor semeti, care se tineau de mana facandu-si loc printre soarele argintiu si taramurile de smarlad ale dealurilor impadurite (sperăm sa ramana tot asa). N-am putut sa ma abtin si am realizat imediat cateva fotografii.
Dupa ce am mers vreo 5 ore pe traseul Pitesti- Ramnicu Valcea- Sibiu- Sebes- Orastie, am oprit in localitate sa mancam ceva un restaurant din zona. De obicei este foarte aglomerat, insa mancarea este foarte buna, la un pret excelent. Localul se numeste Hanu’ Șurianu si se afla la sosea, langa o benzinarie Aral. Tot aici am mancat si cand am mers in 2016, la Praga.
